Hunter

 

 

       Am intrat in hala si am mers spre vestiare,lucram de o luna si acum chiar imi placea(ma obisnuisem)sa lucrez in ritmul alert impus aici.Azi insa fiind obosita am uitat buletinul si telefonul in vestiar si cum incepe weekend-ul m-am intors din drum.
       Simona ar fii trebuit sa fie in birou dar nu o gasesc,un fior imi strabatu spatele,provocat de un zgomot ce venea din zona dusurilor.
       Cheia deschise usa si dupa ce am recuperat buletinul si telefonul am vrut sa plec dar acelasi zgomot se auzi si pasi m-au condus spre sursa lui,condusi de curiozitatea mea cea mare.
        Vocea unui barbat ma oprit in loc si ma facut sa ma tem pentru viata mea.
        -Tu,nu trebuia sa faci ce ai facut,o sa platesti.
Mana lui se ridica si o lovi iar si iar pe Simona,eu acultam fara sa respir de teama sa nu ma gaseasca desi el era prea ocupt sa ma observe.
         Frica incepu sa puna stapanire pe mine,stam nemiscata asteptand sa ma trezesc din cosmarul la care luam parte.Loviturile pareau ca nu au sa mai inceteze;un suspin si curiozitatea si nebunia revenira,muream de frica insa trebuia sa stiu ce se intampla.
         Sangele se prelingea pe gatul ei in jos,insa ea nu parea sa se riposteze,el se opri din a o lovi si se intinse dupa un cutit.
         Am fugit spre iesire insa avand grija sa nu fiu auzita,surpriza un foc ce nu il observasem prinse forta si acum mistuia tot.Nu aveam cum sa ajung la iesirea principala ce din lateral era aproape,dar fumul acoperea tot,dupa ceva bajbaiala am dat de ea;  se incapatina sa ramana inchisa.Podeaua rece ma primi atunci cand renuntand m-am prabusit pe jos si am inceput sa plang am sa mor mistita de flacari sau poate am noroc si raman fara aer inainte.
        Gandurile navalira fiecare cu propriul scenariu si unul din ele se pare ca avea un raspuns mult asteptat,chieile Simonei sunt pe birou.Tiptil m-am strecurat in birou si am cautat cheile ce duceau spre siguranta,cu ele in mana am plecat spre iesire,dar Simona era inca acolo.Planuisem sa sun la politie,acum insa focul inainta si pana acum barbatul acela inca nu observase pericolul.
        Mintea mea tipa nu,insa inima conducea pasi spre locu unde se aflau cei doi,am incremenit in fata usi caprinsa de teama. Ascultind linistea,increcand sa m-a hotareasc cum sa procedez si ce argumente sa aduc,glasul Simonei razbatu pana la mine.
         -Nu exagera Allan,gata acum e randul meu.
         -Tu vorbesti de a exagera Simona.
         -Da,eu.Pentru ca sitiu ce faci si ... am de gand sa.Stii si tu dragule!
         Vru sa-l sarute insa el,Allan,o lovi si pasi usor in spate intocandu-se cu spatele la ea.
         -Nu!!
         -Nu.Ce?Haide vrei sa spui ca nu iti mai place,ca eu nu iti mai plac?
        -Gata,nu mai continui.Tu juri si apoi tradezi.Da stiu cum lucram dar...gata.
        -Fetele acum o duc bine,la inceput...
Allan acum o lovi cu pumnul in stomacul facand-o sa se iconvoaie de durere,apoi incepu sa urle.
        -Era copilul nostru.De ce?!? Sau nu era,asta e motivul spune?
        -Daca stii raspunsul de ce mai intrebi erau multi bani la mijoc dar si conditi,asa ca sa ajuns unde sa ajuns.Tu ai prespus si parea in ordine la incepu,dar stii nu era de mine,de noi,Allan.
         -Am depus marturie,am obtinut o intelegere,am venit sa iti spun la revedere.Iarta-ma pentru ce am facat mai devreme,nici macar tie nu trebuia... .La revedere SIMONA.
         -Gresesti...Adio!!!
         -CE?!?
         -Tu ai dat foc halei si ai vrut sa ma omori,te-am inpuscat in legitima aparare.
          -Foc ??!??
          -Nu a fost greu sa planific tot,credeam ca te vei razgandi,nu ai facut-o.
         Simona indrepta pistolul spre Allan si ar fi tras dar am lovit-o,glontul lovi umarul luiAllan lasand doar o zgarietura.Sange,sange...ceata se risipea usor si vedeam iar,lesinasem.Allan statea deasupra mea avand o fata ingrijorata,ce parfum,ce privire,vocea sa,Sindromul Stockholm,prea multe pentru o fata obisnuita.
        -Iti sunt dator si stai linsitita nu ai omorat-o.O inregistram drept proba.Uite si cavaleria;se pare surprinsi de planurile Simonei ca si mine.
       




         -Domnisoara Vera Salteri!Va rog sa incetati a mai confunda sala de clasa cu dormitarul.Tuna si fulgera profesorul de fizica,intreaga clasa incepu sa rada in hohate.
         -Domnule profesor ar trebui sa o sanctionati ca o nota mica.Se facu auzita vocea pitigaiata a Marei,scorpia scoli.
        Vera se ridica nervoasa si ii trase o palma si apoi se indrepta spre usa,se opri in dreptul usi si privi casa ce ramasa uluita de reactia ei.Atunci observa ca la fereastra statea o fata,parul ei blond era strans intr-un coc si purta o rochie de gala mov lunga,cu o singura bretea pe umarul stang formata din flori.Fata se intoarese cu fata spre ea si inainta,dupa ce ezita cateva secunde Vera ii zambi si o prinse intr-o imbratisare.
      -O Vera tempermentala asta da surpriza.Ma bucur ca ma-m intors.Ce mai e nou pe aici ?
      -Angela ma bucur ca te-ai intors,dar cu ce ocazie in vizita?
      -Zau asa Vera?!
      -Da,ZAU!!
      -Corect.Allan a trimis un colet pe numele tau am vrut sa il aduc personal.Ca iti raspund la intrebare e inca in program, dar a insistat ca inainte sa iti lase ceva drept multumire pentru ajutor.

      
E mort...MORT!!! O noua viata pentru Allan, renuntase la noi.
     -O fantoma nu face cadouri.Am spus impingand coletul spre Angela,ea lua poza o intoarse cu fata in jos lasand al vedere doua cuvinte :
Keep dreaming!!!
      -A zis ca sti tu ce vrea sa spuna.Iesi din sala si inchise usa in urma ei ,lasandu-ma cu coletul in mana..Avea dreptate stiam ”Daca e sa fie universul va gasi o cale sa indeplineasca acel lucru„ .

                                  Am sa astept!!!!!!